Vise…porcarii!

Rutina asta zilnica iti impiedica mintea sa hoinareasca. Toti se plang ca nu mai au timp  sa viseze, sa se bucure de fericirea altuia, ca nu mai au timp de nimic bun, de nimic ce conteaza cu adevarat. Pentru majoritatea visele sunt lucruri puerile si mi s-au adresat deseori intrebari ca ” Doamne! Tu mai esti de visat?” Ca si cand visele au limita de varsta-lucru care privit din prisma mea e dezastruos-, ca si cand te-ai juca cu papusile sau cu trenuletul la 40 de ani. Stereotipurile dupa care traim sunt complet gresite si ar trebui reformatate; nu atat ele cat mintile copiilor care sunt crescuti dupa tiparul acesta. Copii care ajung sa nu poata sa impartaseasca un vis cu mamele lor din simplu motiv ca ar putea fi considerati copilarosi si imaturi.  De ce sa nu visam? Visele nu ne lasa gandurile sa se plictiseasca, ele alcatuiesc “viata de noapte” a multora dintre noi si cred ca daca acorzi o sansa orice vis va triumfa in fata realitatii, indiferent de varsta.Ar trebui sa ne dam seama cat de norocosi suntem, noi, visatorii, pentru ca e o calitate, nu o “boala” a copilariei. Cei care viseaza ar trebui sa fie mandri ca mintea lor inca stie sa se destinda si sa rupa orice bariera. Dar nu toti o fac. Si asta e rau.Foarte rau.

~ prin kerra pe 28/10/2009.